9 de marzo: Aspirația — extazul sfinților

Aspirația — extazul sfinților. Pe aripile aspirației, omul se înalță de la pământ la cer, de la neștiință la cunoaștere, de la întunericul de jos la lumina de sus. Fără ea, rămâne un animal târâtor, pământesc, senzual, neluminat și neinspirat. Aspirația este dorul după cele cerești — după dreptate, milă, curăție, iubire —, spre deosebire de dorință, care este dorul după cele pământești — după avuții egoiste, stăpânire personală, plăceri josnice și îndestulări ale simțurilor.

Când cineva începe să aspire, înseamnă că este nemulțumit de starea lui de jos și năzuiește spre o stare mai înaltă. Este un semn sigur că s-a trezit din somnul toropit al animalității și a devenit conștient de dobândiri mai nobile și de o viață mai deplină. Aspirația face toate lucrurile cu putință.