Textul meditației
Ceea ce ispita cheamă și stârnește este dorința nebiruită. Ispita îl pândește pe omul aspirației până când acesta atinge ținutul conștiinței divine, iar dincolo de acel hotar ispita nu-l mai poate urma. Abia când omul începe să aspire, începe să fie ispitit. Aspirația trezește tot binele și tot răul ascuns, pentru ca omul să-i fie pe deplin descoperit lui însuși, căci un om nu se poate birui pe sine dacă nu se cunoaște pe deplin.
Despre omul doar animalic abia se poate spune că este ispitit, căci însăși prezența ispitei înseamnă că există o strădanie spre o stare mai curată. Dorința și îndestularea animalică sunt starea firească a omului care nu s-a ridicat încă la aspirație; el nu dorește nimic mai mult, nimic mai bun, decât plăcerile simțurilor sale și este, deocamdată, mulțumit.
Un asemenea om nu poate fi ispitit să cadă, căci nu s-a ridicat încă. Aspirația îl poate purta pe om până la cer.
James Allen (1864–1912), Book of Meditations for Every Day in the Year (1913) – text original în domeniul public · traducere în limba română: Mihai Simion.
Traducere în limba română © 2026 Mihai Simion. Textul original este în domeniul public. Este permisă citarea scurtă, cu indicarea sursei (tuesticauza.ro); reproducerea integrală sau parțială extinsă, redistribuirea și reîncărcarea înregistrărilor sunt interzise fără acordul scris al autorului traducerii.
