Textul meditației
Ceea ce este Adevărat, Frumos și Mare este pururea copilăresc și pururea proaspăt și tânăr. Omul mare este pururea omul bun; el este pururea simplu. El se adapă din, ba chiar trăiește în, fântâna nesecată a Bunătății divine dinăuntru; el locuiește în Locurile Cerești; se împărtășește cu cei mari care au trecut; trăiește cu Cel Nevăzut: el este însuflețit și respiră văzduhul Cerului.
Cel ce vrea să fie mare să învețe să fie bun. El va deveni așadar mare necăutând măreția. Țintind spre măreție, omul ajunge la nimicnicie; țintind spre nimicnicie, ajunge la măreție. Dorința de a fi mare este un semn de micime, de deșertăciune personală și de îmbulzeală.
Bunăvoința de a dispărea din privire, lipsa deplină a preamăririi de sine, este mărturia măreției. Micimea caută și iubește autoritatea. Măreția nu este niciodată autoritară, și prin aceasta devine autoritatea la care se cheamă veacurile de după. Fii sinele tău simplu, sinele tău mai bun, sinele nepersonal, și iată! ești mare!
James Allen (1864–1912), Book of Meditations for Every Day in the Year (1913) – text original în domeniul public · traducere în limba română: Mihai Simion.
Traducere în limba română © 2026 Mihai Simion. Textul original este în domeniul public. Este permisă citarea scurtă, cu indicarea sursei (tuesticauza.ro); reproducerea integrală sau parțială extinsă, redistribuirea și reîncărcarea înregistrărilor sunt interzise fără acordul scris al autorului traducerii.
