Textul meditației
Omenirea este în esență divină. Atât de multă vreme a locuit omul în sălașurile păcatului încât a ajuns în cele din urmă să se socotească născut în el și tăiat de Izvorul Divin, pe care îl crede a fi în afara și departe de el. Omul este mai întâi o ființă spirituală și, ca atare, este din firea și substanța Duhului Veșnic, a Realității Neschimbătoare, pe care oamenii o numesc Dumnezeu.
Bunătatea, nu păcatul, este starea lui cuvenită; desăvârșirea, nu nedesăvârșirea, este moștenirea lui, iar în aceasta poate intra omul și o poate cunoaște acum, dacă îndeplinește condiția, care este lepădarea sau părăsirea sinelui, adică a dorințelor sale înfierbântate, a voinței sale trufașe, a egoismului și căutării sale de sine — tot ceea ce Sfântul Pavel numește „omul firesc”.
Iisus, în bunătatea Sa divină, cunoștea inima omenească, și știa că ea este bună.
James Allen (1864–1912), Book of Meditations for Every Day in the Year (1913) – text original în domeniul public · traducere în limba română: Mihai Simion.
Traducere în limba română © 2026 Mihai Simion. Textul original este în domeniul public. Este permisă citarea scurtă, cu indicarea sursei (tuesticauza.ro); reproducerea integrală sau parțială extinsă, redistribuirea și reîncărcarea înregistrărilor sunt interzise fără acordul scris al autorului traducerii.
