9 noiembrie: Bucuria însoțește pururea o sarcină dusă la bun sfârșit

Bucuria însoțește pururea o sarcină dusă la bun sfârșit. Dintre toți oamenii nenorociți, cel ce fuge de muncă este cel mai nenorocit. Crezând că va afla tihnă și fericire ocolind sarcinile grele, care cer cheltuială de trudă și strădanie, mintea lui este pururea neliniștită și tulburată, el se împovărează cu un simțământ lăuntric de rușine și își pierde bărbăția și respectul de sine. „Cel ce nu vrea să lucreze după puterea lui, să piară după nevoia lui”, spune Carlyle; și este o lege morală că omul care ocolește datoria și nu lucrează pe deplin după măsura puterii lui piere cu adevărat, întâi în caracterul lui, și la urmă în trupul și împrejurările lui. Viața și fapta sunt același lucru, iar îndată ce un om încearcă să scape de strădanie, fie trupească, fie a minții, a început să decadă. O lucrare încheiată, sau o bucată de muncă făcută, aduce pururea odihnă și mulțumire.