8 noiembrie: Toate lucrurile se pleacă

Toate lucrurile se pleacă în cele din urmă înaintea energiei tăcute, de neînvins și atotbiruitoare a țelului. Omul slab, care se mâhnește pentru că este neînțeles, nu va înfăptui mult; omul deșert, care se abate de la hotărârea lui ca să le placă altora și să le câștige încuviințarea, nu va înfăptui înalt; omul cu două gânduri, care crede că își poate face târg cu țelul, va da greș. Omul cu țel statornic care, fie că plouă asupra lui neînțelegeri și învinuiri josnice, fie lingușiri și făgăduieli frumoase, nu cedează nici o fărâmă din hotărârea lui, acela este omul desăvârșirii și al înfăptuirii; al izbânzii, măreției și puterii. Piedicile îl ațâță pe omul cu țel; greutățile îi oțelesc puterile spre strădanie înnoită; greșelile, pierderile, durerile nu-l supun; iar eșecurile sunt trepte în scara izbânzii, căci el este pururea conștient de siguranța înfăptuirii de la urmă. Tăria țelului crește odată cu mărimea tot mai mare a piedicilor întâlnite.