Textul meditației
Fericirea este acea stare lăuntrică de mulțumire desăvârșită care este bucurie și pace. Mulțumirea ce vine din dorința îndestulată este scurtă și amăgitoare și este urmată pururea de o cerere sporită de îndestulare. Dorința este nesățioasă ca oceanul și strigă tot mai tare pe măsură ce cererilor ei li se dă ascultare.
Ea cere o slujire tot mai mare de la închinătorii ei amăgiți, până ce în cele din urmă aceștia sunt doborâți de chin trupesc sau sufletesc și sunt aruncați în focurile curățitoare ale suferinței. Dorința este ținutul iadului, și toate chinurile sunt adunate acolo.
Lepădarea dorinței este cunoașterea cerului, și toate desfătările îl așteaptă acolo pe pelerin. „Mi-am trimis sufletul prin cele nevăzute, Să deslușească vreo literă a vieții de apoi, Și, după o vreme, sufletul mi s-a întors Și mi-a șoptit: «Eu însumi sunt raiul și iadul.»”
Raiul și iadul sunt stări lăuntrice.
James Allen (1864–1912), Book of Meditations for Every Day in the Year (1913) – text original în domeniul public · traducere în limba română: Mihai Simion.
Traducere în limba română © 2026 Mihai Simion. Textul original este în domeniul public. Este permisă citarea scurtă, cu indicarea sursei (tuesticauza.ro); reproducerea integrală sau parțială extinsă, redistribuirea și reîncărcarea înregistrărilor sunt interzise fără acordul scris al autorului traducerii.
